BeyondWork: Lovituri de Knockout în RPA și în kickboxing

Aura Damaschin: La 33 de ani, am descoperit că pot mai mult decât credeam

Precizia, răbdarea, agilitatea și disciplina sunt calitățile care se întrepătrund pentru a fi un RPA Developer, dar și un kickboxer bun. De unde știm asta? De la colega noastră Aura Damaschin, care, după o zi întreagă de automatizare de procese complexe pentru clienții Connections, seara urcă în ringul de kickboxing și face o altfel de demonstrație pentru forța extraordinară pe care o are și care o ajută să își depășească limitele, la job sau în viața personală.

Logica programării și intuiția luptelor

În lumea automatizării, Aura este un maestru al detaliilor. Crearea roboților software pentru automatizarea proceselor repetitive necesită o minte ordonată și o atenție desăvârșită la detalii. Fiecare variabilă și condiție trebuie anticipată și integrată perfect în cod.

În kickboxing, însă, lucrurile se derulează diferit ca ritm. Acolo nu există timp pentru debug. Totul se întâmplă într-o fracțiune de secundă, iar fiecare mișcare este o combinație de strategie, intuiție și rapiditate și depinde foarte mult de pregătirea în avans.

De mult timp îmi doream să practic un sport în mod regulat. Resimțeam fizic această nevoie, iar sedentarismul care m-a însoțit încă din copilărie devenise dureros. De-a lungul anilor, am încercat diverse forme de mișcare (role, bicicletă, alergat, tenis cu prietenii, fitness), dar nu am reușit să integrez niciuna dintre aceste activități ca rutină. Totul s-a schimbat la 33 de ani, când am participat la prima mea lecție de kickboxing, într-o perioadă foarte stresantă, în care îmi doream să fac ceva cu intensitate fizică ridicată, povestește Aura.

Algoritmi și antrenamente

Când automatizezi un proces, totul ține de repetitivitate și perfecționare continuă, până când obții un rezultat impecabil. În kickboxing, antrenamentele au o dinamică similară: loviturile de bază, tehnicile de apărare și combinările trebuie exersate iar și iar, până când devin reflexe. “Mă antrenez 3-4 ori pe săptămână, iar acasă exersez loviturile de bază și fac gimnastică”, spune Aura.

De asemenea, la fel cum roboții software trebuie programați să facă față oricărei erori sau excepții care poate apărea, Aura se pregătește în paralel și pe ea însăși, ca să facă față situațiilor neașteptate din ring. Își studiază adversarii și își ajustează strategia la fiecare competiție. Fiecare lovitură și contralovitură trebuie gândită în avans, exact ca un algoritm bine pus la punct.

Depășirea fricii

Oricât de bine ar fi gândit un program, bugurile pot apărea oricând. Similar, pe ring, oricât de pregătită ar fi, există mereu teama unei lovituri neașteptate.

Cea mai mare provocare pentru mine este frica de lovituri la față. E un sentiment aproape paralizant, dar pe care, cu fiecare antrenament, învăț să îl gestionez mai bine, explică Aura.

Experiența de a învăța să gestioneze frica și de a accepta că nu poate controla totul i-a adus Aurorei o perspectivă nouă asupra vieții, fie că este vorba de o eroare software neașteptată sau despre un adversar neașteptat de puternic în ring.

Impactul kickboxingului asupra vieții

Practicarea kickboxingului nu i-a modelat doar corpul, ci și modul în care abordează toate aspectele vieții.

Simt că nu mai sunt aceeași persoană de dinainte de acest hobby. Kickboxingul îmi oferă scop, direcție, ordine, disciplină și mă împinge să adopt alte activități sănătoase pentru a putea face față. Am renunțat la fumat, iar alimentația și somnul meu s-au îmbunătățit considerabil. Îmi desfășor celelalte activități mai eficient, am mai mult tonus, forță și claritate mentală. Am învățat să nu îmi risipesc energia inutil și să fiu mai înțelegătoare și tolerantă atât cu mine, cât și cu ceilalți. Mi-am crescut randamentul și capacitatea de muncă și în alte domenii, pentru că am descoperit că pot mai mult decât credeam.

Sfaturi pentru cei care doresc să practice un sport de contact

Dacă dorești să practici sport de contact, încearcă mai multe și află care ți se potrivește cel mai bine.

Nu trebuie să te forțezi să faci sport, ci doar să nu uiți de ce ai ajuns să îl practici.

Frica este cel mai bun prieten al tău. Te va ajuta să iei lucrurile în serios, te va împinge să te pregătești și să devii tot mai bun.

BeyondWork: Despre note bune, la muncă și pe scenă

Andreea Ciocoi: Dacă ai pace interioară, poți avansa mai liniștit în viață

Ce legătură există între jobul de Analist Servicii Clienți și reflectoarele unei scene? La prima vedere, cele două domenii par complet opuse, fără nicio legătură între ele. Acest lucru nu se aplică în cazul colegei noastre Andreea Ciocoi, care ne demonstrează contrariul: la cei 27 de ani ai săi, ea reușește cu brio să rămână la fel de activă la job, în timpul săptămânii, dar și să anime note muzicale, pe scenă sau în studio. La microfon sau în relațiile profesionale dintr-o industrie foarte competitivă, aptitudinile ei sunt aceleași: răbdare, încredere și un vibe pozitiv.

Muzica, un love story din copilărie

“Sunt o persoană optimistă și muncitoare. Îmi plac limbile străine și mâncarea asiatică, dar și călătoriile. Însă, cea mai mare pasiune a mea este muzica”, spune Andreea.

Dacă în viața profesională, ea excelează în rolul de Analist Servicii Client pentru unul dintre clienții de top ai Connections, restul timpului său este ocupat în special de compoziția muzicală la Studioul Art Music și de evenimentele private la care cântă în weekendurile libere.

“Îmi place să contribui la compoziția temelor muzicale pentru diferiți artiști sau chiar pentru propriile mele piese, iar la evenimentele la care cânt simt că învăț mereu ceva nou și mă deschid tot mai mult în fața oamenilor”, mărturisește Andreea.

Pentru Andreea, totul a început la vârsta de 6 ani, când părinții au înscris-o la un club pentru copii din Sectorul 5 al Capitalei. Acolo, printre multe alte activități, și-a descoperit pasiunea pentru cântat și talentul moștenit de la bunica ei. La început, Andreea reproducea interpretările artiștilor din serialele preferate ale mamei, însă a continuat să exerseze cu o dedicare neîntreruptă, zi de zi. Această perseverență i-a deschis calea către scene tot mai mari și mai prestigioase. “În viața de zi cu zi, încerc să cânt măcar o oră din piesele pe care le știu sau pe care încerc să le studiez de distracție. Chiar și în perioada liceului și a facultății, când nu eram atât de implicată pe partea muzicală, îmi făceam mereu timp să cânt o oră. Oricât am încercat să mă îndepărtez de muzică din cauza circumstanțelor sau a criticului din mine, nu am putut să scap de ea”, povestește Andreea, care la 21 de ani a început să își ia mai în serios pasiunea.

Cum joaca devine pasiune? Cu efort și credință în drumul tău

Hobby-ul Andreei este unul care implică mult timp, pasiune, dedicare și inteligență emoțională și nu i-au lipsit nici provocările. A întâlnit persoane care au încercat să-și impună propriile limite asupra ei, dar a simțit că poate mai mult și că mai are destul de descoperit. Așa că a considerat fiecare eșec o redirecționare și o lecție pentru dezvoltarea ei.

Ca rezultat, de-a lungul timpului, vocea Andreei Ciocoi a răsunat în nenumărate locuri, în cluburi și la diverse evenimente, pentru ca în 2019 să urce pe scena de la „Vocea României”.

“Am reușit să cânt pe scena de la Vocea României în 2019 datorită încăpățânării mele, încurajării familiei și ajutorului pe care l-am avut la Școala de Canto Art Music. Am primit un sfat onest și o evaluare clară a talentului meu. Eram pregătită în două luni, iar apoi am trecut de preselecții”, povestește Andreea.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici.

“Odată cu interpretarea pieselor, a apărut și pasiunea pentru crearea de la zero a unor noi idei și concepte muzicale, un fel de experimentare, aș putea spune. Am avansat foarte mult, iar muzica este, pentru mine, un moment de relaxare: sunt trei minute în care te detașezi de cotidian, te avânți în povestea piesei și trăiești acel sentiment. În ultimul timp, îmi plac foarte mult piesele gospel, pentru că au o vibrație și o armonie divină care îmi aduc pace și chiar o anumita stare de fericire. Și piesele de jazz”.

Dragostea pentru notele muzicale este o poveste care merge mai departe pentru Andreea.

Dificultățile și părerile oamenilor au făcut-o să devină mai muncitoare și mai încrezătoare în viziunea și talentul ei. I-au întărit optimismul și astăzi, spune Andreea, “reușesc – de ce nu – să îi ajut și să-i impulsionez și pe alții cu experiența mea”.

Câteva SFATURI pentru cei care ezită să își urmeze visul

Nu lăsați sfaturile oamenilor fără experiență sau ale persoanelor apropiate să vă descurajeze, ci căutați ajutor profesional. Sfatul meu pentru cei care vor să înceapă să cânte este să aibă mai multă încredere în viziunea lor și să nu se lase descurajați ușor.

Insistați, chiar dacă totul pare să fie împotriva voastră. Repetați câte o oră pe zi și cântați la orice ocazie care se ivește. Aveți credința că ceea ce este al vostru vă este destinat.

Dacă ești anxios sau ai frici legate de anumite situații, rugăciunea ajută. Când ai pace interioară, poți avansa în viață mai liniștit.

Nimic nu este imposibil, iar singura piedică este frica noastră de necunoscut. Cel mai bine este să încerci.

BeyondWork: Despre răbdare și adaptabilitate, în business development și tenis

Alex Vîlcea: Succesul nu depinde de o lovitură perfectă sau de o singură decizie bună

Își strânge racheta și se concentrează. Fiecare serviciu este calculat, bazat pe precizie și instinct. Fiecare lovitură necesită echilibru și sincronizare, la fel cum fiecare decizie de business trebuie să fie bine gândită și orientată către obiectiv.

Eșecurile pe teren seamănă adesea cu provocările din afaceri – dificile, dar fundamentale pentru evoluție. Ambele domenii cer adaptabilitate, învățare și reziliență. Atât în tenis, cât și în business, este nevoie de răbdare, gândire strategică și capacitatea de a te adapta rapid.

Alexandru Vîlcea este un Connector, se ocupă de business development, iar unul dintre hobby-urile sale preferate este tenisul.

Este o activitate care nu doar că mă menține în formă fizică, dar îmi oferă și un prilej excelent de a mă relaxa și de a mă deconecta de la rutina zilnică. Am descoperit tenisul în urmă cu câțiva ani, când un prieten m-a invitat la un meci amical. Ceea ce m-a atras inițial la acest sport a fost combinația dintre strategie, viteză și rezistența necesară pentru a juca bine, dar și plăcerea de a petrece timp în aer liber.   

Practică, răbdare, perseverență

La început, tenisul era doar o curiozitate, o oportunitate de a învăța ceva nou. Cu fiecare antrenament, însă, a descoperit plăcerea jocului și a perfecționării tehnicilor – de la serviciu la forehand. În timp, și-a dat seama că tenisul și business-ul au multe în comun: ambele cer strategie, atenție la detalii și dorința  de a evolua constant. Nu a fost ușor să integreze această pasiune în viața de zi cu zi, dar, prin dedicare reușește să-și organizeze timpul în așa fel încât să se poată antrena de cel puțin două ori pe săptămână. Și, desigur, a început să urmărească cu multă atenție meciurile de tenis profesionist, pentru a învăța noi strategii și tehnici pe care să le aplice în jocul său. Progresul a venit treptat și s-a văzut mai ales în primele meciuri câștigate. Însă, victoria pe teren, nu este legată de o lovitură perfectă sau o singură decizie bună, ci de nenumărate momente de practică, răbdare și perseverență. Iar drumul de la a învăța să țină racheta în mână până la a câștiga în două seturi a fost unul cu provocări de multe ori.

Nu a fost întotdeauna ușor. Una dintre cele mai mari provocări a fost să învăț să rămân calm și concentrat în timpul meciurilor, mai ales atunci când eram în dezavantaj. Pentru a depăși aceste dificultăți, am lucrat constant la controlul emoțiilor și la dezvoltarea unui mental puternic, ceea ce mi-a permis să rămân focusat și să îmi îmbunătățesc jocul.

Învingător sau nu, provocarea te stimulează

În momentul în care practicăm un sport ca hobby, avem parte de numeroase beneficii, atât pe plan fizic, cât și psihic și emoțional. Suntem mai rezistenți, mai flexibili, mai sănătoși, mai puțin stresați și mai disciplinați. Avem, în general, o stare de spirit mult mai bună și claritate mintală. Astfel, toate orele pe care Alex le-a petrecut pe terenul de tenis, nu au rămas „nepedepsite”.

Nu pot să nu observ câte beneficii mi-a adus tenisul. În primul rând, m-a ajutat să mă mențin într-o formă fizică excelentă, contribuind la o mai bună condiție cardiovasculară și la tonifierea musculaturii. În plus, a devenit o sursă importantă de relaxare și deconectare, oferindu-mi momente prețioase de evadare din cotidian. Din punct de vedere mental, tenisul m-a învățat să fiu mai disciplinat, mai răbdător și mai strategic, abilități care mi-au fost de folos și în alte aspecte ale vieții mele.

La sfârșitul meciului, câștigător sau învins, provocarea este cea care îl stimulează pe Alex. Fie că este pe teren sau își ia „haina” de business developer, este vorba despre depășirea limitelor și rafinarea abilităților cu fiecare ocazie.

Sfat pentru cei care doresc să joace tenis

Aveți răbdare cu voi înșivă.

Tenisul este un sport tehnic, iar stăpânirea acestuia necesită timp și practică. De asemenea, este esențial să investiți într-un echipament de calitate, în special în pantofi potriviți, pentru a preveni accidentările.

Începeți cu lecții de bază.

Fie cu un antrenor, fie cu prieteni care au experiență, și nu ezitați să cereți sfaturi sau să exersați cât mai mult posibil.

Bucurați-vă de joc.

Nu vă lăsați descurajați de dificultăți. Tenisul este un sport care poate aduce mari satisfacții, dacă îi acordați timpul și dedicarea necesară.